Dis de dimineaţă
soarele era sus şi cerul albastru
Fără să anunţe,
cât priveam, gândurile mele se-ntorceau la tine
Un sunet în oraş a pus copiii pe fugă
şi s-au ascuns departe
şi tunetul bubuia şi fulgerul umplea cerul
Privind pe fereastră,
o mie de râuri aleargă prin uşa mea
stând pe o insulă
căutând pe cineva pe ţărm
Pot să văd clar că nimic nu s-a schimbat
apoi fulgerul loveşte pe un cer gol...
Ooh - Ploaia cade
Ooh - Ploaia cade
Ooh - Ploaia cade
Oare-ar spăla plânsetul trist?
Cu noua maşină a timpului
ei cred probabil că am luptat ca să scap
dar cu toate invenţiile lor mari
şi toate intenţiilor bune, tot aici stau
Chiar pe colţ, unde soarele a strălucit
oamenii se strângeau
şi-apoi se scuturau cât picăturile de ploaie loveau pământul.
Ooh - Ploaia cade
Ooh - Ploaia cade
Ooh - Ploaia cade
Oare-ar spăla plânsetul trist?