În întuneric, la căminul de rataţi,
unde nu-i ascensor nici alinare,
pe jalnice saltele
abandonul şi umezeala împreună dorm.
Şi cînd pe stradă viaţa trece
precum un uragan,
omul cu costumul gri
scoate-un calendar jegos
din buzunar şi strigă:
"Cine mi-a furat luna lu-april?
Cine oare-a fost atît de vil?
Cine mi-a furat luna lu-april?
O ţineam într-o cutie
lîngă inima-mi pustie."
La colegiu fata ceea
şi-a întrerupt toate cursurile aproape
dupa ce un tip
a lăsat-o borţoasa.
Şi cînd de la tablă proful de latină
face apelul,
lacrimi de disperare
se preling pe caietul de note,
pe cînd scrie:
"Cine mi-a furat luna lu-april?
Cine oare-a fost atît de vil?
Cine mi-a furat luna lu-april?
O ţineam într-o cutie
lîngă inima-mi pustie."
Ultimul soţ al mamei a fugit cu trenul
şi cu o coafeză
cu două decenii mai jună.
Şi-n timp ce surîzînd îşi fac poze
cu instamaticul la Paris,
înfrîntă în fotoliu,
bătrîna mea priveşte Falcon Crest
şi se-ntreabă ofilindu-se:
"Cine mi-a furat luna lu-april?
Cine oare-a fost atît de vil?
Cine mi-a furat luna lu-april?
O ţineam într-o cutie
lîngă inima-mi pustie."
(1988)