În acea casă mare, mare,
Sunt 50 de camere
Şi una din ele duce către inima ta.
Primăvara
Am trecut pragul porţii tale
Şi am încercat să o iau de la început.
Tot ce cunoşteam
Era mireasma de mare şi de rouă,
Însă eu am mai fost îndrăgostită, dar tu?
În viaţă vine o vreme când o să fie bine,
O vreme când în viaţă poţi suprima durerea,
Visează la soare, regină a ploii.
În acea casă mare şi veche
Sunt 50 de paturi
Şi unul din ele duce către sufletul tău.
E un pat al fricii,
Un pat al ameninţărilor,
Al regretelor şi al aşternuturilor atât de reci.
Tot ce cunoşteam erau ochii tăi de un albastru de catifea,
Însă eu am mai fost îndrăgostită, dar tu?
În viaţă vine o vreme când o să fie bine,
O vreme când în viaţă poţi suprima durerea,
Visează la soare, regină a ploii.
E timpul să pariezi în viaţă,
Eu am jucat în viaţă rolul celui care pierde,
Visează la soare, regină a ploii.
Timpul s-a scurs
Când eu îţi scriam numele pe cer,
Zboară, zboară departe,
Pa, pa.
E timpul să pariezi în viaţă,
Eu am jucat în viaţă rolul celui care pierde,
Visează la soare, regină a ploii.
Visează la soare, regină a ploii. (X3)
(Visează la soare)