Ei o strigă de pe celălalt trotuar,
Dar nu-i ştiu numele.
Ea e în locul nepotrivit, la timpul nepotrivit.
Cine-i de vină?
Ea se întreabă cum să-şi schimbe viaţa pe care o duce,
Se întreabă dacă va scăpa vreodată.
După cum observ, ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus,
Nu poţi da înapoi, cât trăim avem de învăţat.
Jocul continuă mereu şi mereu.
[Refren]:
Ce va fi?
Te plac, dar n-aş prea vrea
Să te iau acasă.
Ce va fi?
Să trăieşti de unul singur înseamnă o viaţă izolată.
Ce va fi?
Ce va fi, va fi.
Ea a plecat de-acasă când avea 17 ani.
A dispărut în ploaie, pur şi simplu.
Erau vremuri grele, deci atunci era momentul potrivit.
Ştia că o va face din nou.
Se întreba din ce oare va trăi,
Se întreba cum oare va răzbi.
Ceea ce văd acum, am mai văzut înainte:
O fată singură, în lumea cea mare şi rea.
Jocul continuă mereu şi mereu...
[Refren] (x3)