Ce tristă este Veneția
Când iubirile mor
Ce tristă este Veneția
Când doi oameni nu se mai iubesc
Mai cauți cuvinte
Dar plictiseala ți le răpește
Ai dori să plângi
Dar nu mai poți
Ce tristă este Veneția
Când cântecul gondolierilor
Nu vine să sublinieze
Decât tăcerile adânci
Și când inima se strânge
Văzând gondolele
Ce cuibăresc fericirea
Cuplurilor de îndrăgostiți
Ce tristă este Veneția
Când iubirile mor
Ce tristă este Veneția
Când doi oameni nu se mai iubesc
Muzeele, bisericile
Își deschid în sfârșit ușile
Frumusețe inutilă
În ochii noștri dezamăgiți
Ce tristă este Veneția
Seara pe lagună
Când cauți o mână
Ce nu îți este întinsă
Și când ești ironizat
Sub clarul lunii
Pentru că încerci să uiți
Ceea ce nu se spune
Adio ,tuturor porumbeilor
Care ne-au făcut escortă
Adio,Pod al Suspinelor
Adio,vise pierdute
Veneția este prea tristă
Atunci când iubirile mor
Veneția este prea tristă
Când doi oameni nu se mai iubesc.