Când voi fi capabil să iubesc
Probabil nu voi avea nevoie
De a omorî în secret pe tatăl meu
Nici de a face dragoste cu mama mea în vis.
Când voi fi capabil să iubesc
Cu femeia mea nu voi avea nici măcar
Aroganța și fragilitatea
Unui bărbat copil.
Când voi fi capabil să iubesc
Îmi voi dori o femeie care să existe cu adevărat
Care să nu-mi aglomereze existența
Dar să nu-mi stea departe nici măcar cu gândul
Îmi voi dori o femeie care dacă mângâi
Un fotoliu, o carte sau un trandafir
Ea să-și dorească să fie doar
Acel lucru
Când voi fi capabil să iubesc
Îmi voi dori o femeie care să nu se schimbe niciodată
Dar de la lucruri mari la mici
Totul va avea sens pentru că ea există
Voi putea să privesc înăuntrul inimii sale
Și să mă apropii de misterul ei
Nu ca atunci când raționez
Ci ca atunci când respir
Când voi fi capabil să iubesc
Voi face dragoste cum îmi vine
Fără dorința de a demonstra
Fără a intreba vreodată dacă ne-a plăcut
Și în tăcerea nopții
Cu ochii obosiți și sufletul vesel
Să înțeleg că și somnul este viață
Și nu odihnă
Când voi fi capabil să iubesc
Mi-ar plăcea o dragoste
Care să nu aibă
Nici o întâlnire cu datoria
O dragoste fără a te simți vinovat
Fără nici o remușcare
Egoistă și naturală
Precum un râu care-și urmează cursul.
Fără fapte rele sau bune
Fără alte ciudate devieri
Care dacă și râurile le-ar putea avea
Ar merge mereu spre mare
Așa aș vrea să iubesc