Atunci când se sfârşeşte o iubire aşa cu se sfârşeşte a mea,
Fără nicio raţiune, niciun motiv, fără nimic,
Simţi un nod în gât,
Simţi un gol în stomac,
Simţi un vid în cap şi nu pricepi nimic.
Şi nu-ţi mai ajunge un amic şi nimic nu te mai distrage
Şi nu-ţi ajunge berea ca să te îmbeţi
Şi nu-ţi ajunge de-acum mai nimic.
Şi în fond te gândeşti: va fi un motiv,
Şi cauţi cu orice preţ o raţiune,
Chiar dacă nu există o raţiune
Pentru care o iubire trebuie să se sfârşească.
Şi ai vrea să-ţi schimbi faţa, şi ai vrea să-ţi schimbi numele,
Şi ai vrea să schimbi aerul, şi ai vrea să-ţi schimbi viaţa,
Şi ai vrea să schimbi lumea,
Dar ştii cu certitudine
Că nu ţi-ar servi la nimic,
Pentru că e ea, pentru că e ea,
Pentru că e ea, pentru că e ea,
Pentru că e ea în oasele tale,
Pentru că e ea în mintea ta,
Pentru că e ea în viaţa ta,
Şi nu mai poţi s-o dai afară
Nici măcar dacă mi-aş schimba faţa,
Nici măcar dacă mi-aş schimba numele,
Nici măcar dacă aş schimba aerul,
Nici măcar dacă mi-aş schimba viaţa,
Nici măcar dacă s-ar schimba lumea.
Totuşi, dacă aş putea să mă gândesc la asta,
Aş şti perfect că mâine va fi altfel,
Ea nu va mai fi ea,
Eu nu voi fi acelaşi om,
Poate că deja uit (până mâine).
Poate dacă aş putea să mă gândesc la asta,
Şi dacă aş putea să mă gândesc la asta,
Dar nu pot, pentru că...
Atunci când se sfârşeşte o iubire...
(Se repetă prima strofă)