Puțin contează încotro merg
Atâta timp cât am îndrăzneala
De a-l ține pe celălalt de mână,
Ca să iubesc trecerea timpului.
În tot ceea ce fac,
Furia și iubirea se sărută.
Că e a mea și că e a ta,
Viața ne depășește.
Ce va fi? Ce va fi?
Eu îmi scriu drumul,
Fără să mă gândesc, fără să mă gândesc
Unde se va sfârși.
În momentele fericite, în cele triste, la alegerile mele, în lacrimile mele,
Eu îmi las sentimentele să curgă.
În cel mai bun caz ne scriem drumul cum dorim,
Ca să iubim indiferent de ce-ar fi.
În nisipurile mișcătoare ale unui trecut care se prăbușește,
Mă agăț de ceea ce iubesc.
Prețuiesc fiecare secundă.
Orele știu să-și poarte singure de grijă.
Ce va fi? Ce va fi?
Eu îmi scriu drumul,
Fără să mă gândesc, fără să mă gândesc
Unde se va sfârși.
Ce va fi? Ce va fi?
Eu îmi scriu drumul.
Dacă mă pierd înseamnă că deja m-am regăsit pe mine
Și știu că trebuie să continui.
Pentru că ne aflăm aici, fără să știm
Ce ne așteaptă puțin mai târziu,
Îmi las instinctul să vorbească și să mă vindece.
Pentru că toate astea sunt mult prea scurte,
Voi iubi până la sfârșitul zilelor mele,
Până la ultima mea răsuflare de viață.
Ce va fi? Ce va fi?
Până unde voi merge, nu știu.
Fără să mă gândesc, fără să mă gândesc,
Fără să mă gândesc la ziua de mâine.
Ce va fi? Ce va fi?
Eu îmi scriu drumul.
Dacă mă pierd înseamnă că deja m-am regăsit pe mine
Și știu că trebuie să continui.
Ce va fi? Ce va fi?
Eu îmi scriu drumul.
Dacă mă pierd înseamnă că deja m-am regăsit pe mine
Și știu că trebuie să continui.
Dacă mă pierd înseamnă că deja m-am regăsit pe mine
Și știu că trebuie să continui.