Atunci încă nu ştiam nimic
şi încă nu credeam,
că există tristeţe în lume.
Singurul lucru important îmi era
să ajung extremă stângă
sau centru atacant al echipei şcolii.
Atunci am întâlnit întâmplător
în cea mai caldă parte a verii
aceia erau ochii ei.
Avea părul blond
şi în el în creştetul capului
o fontiţă albă de mătase.
Prima dragoste a venit în linişte, nechemată, singură,
în tot timpul se ascunsese acolo undeva, adânc în noi.
Când a trecul vremea şcolii
cazurilor şi teoremelor
şi a benzilor desenate pe sub bancă,
nu mai era fetiţă
începuse să se machieze
şi să dorească lucruri scumpe.
Aşa în fiecare zi
fiindu-mi tot mai străină
am bănuit ce ne aşteaptă.
Şi am încetat să-mi fac griji
cum să-i cobor stele,
mi-a devenit depărtată.
Prima dragoste a venit în linişte, nechemată, singură,
în tot timpul se ascunsese acolo undeva, adânc în noi.
Acum e în al nouălea cer,
m-i se spune că aşteaptă un bebe.
A găsit siguranţa, fericirea, căminul...
Are soţul inginer
în faţa căruia e cariera
şi-un loc în înalta societate.
Eu încă fur zilele de la Domnu'
Eu încă ştiu, eu încă pot
singur pentru mine să-mi creez liniștea.
Încă sunt fericit că exist,
scriu poezii, număr stele.
Încă sunt acelaşi pierde-vară.
Prima dragoste a venit în linişte, nechemată, singură,
în tot timpul se ascunsese acolo undeva, adânc în noi.