Pas cu pas, în tăcere,
Și urmând tăcerea,
Totul s-a dus, și în suflet
A rămas oboseala și pacea.
Visele sunt sfărâmate, cenușă e pe câmpul de bătaie
Și fumul străbate cuvintele ostenite,
Care-și șoptesc încet rugăciunile lor,
Împletind o dantelă din umbre negre.
Și toate podurile ard în flăcări,
Nu sunt supraviețuitori în acest război al meu.
Refren:
Iartă-mă pentru fiecare clipă
Din victoriile mele fără rost.
Iartă-mă că sunt vie,
Că-mi amintesc de tine.
Iartă-mă pentru acea escapadă,
Te rog, așteaptă!
Te implor să nu pleci,
Mai rămâi un pic cu mine...
Pe-aproape, în tăcere, noaptea se risipește,
Iar luminile sunt neajutorate.
Și pustietatea vine către mine,
Și eu merg după ea...
Mai aproape de limită, ștergând din amintiri durerea,
Cu acea flacără ascultătoare...În definitiv, ce e moartea?
Eu nu știu, nu știu nimic...
Eu doar văd lumina și vreau să ard în ea.
Lasă toate podurile să ardă în flăcări,
Nu sunt supraviețuitori în acest război al meu.
Refren (x2):
Iartă-mă pentru fiecare clipă
Din victoriile mele fără rost.
Iartă-mă că sunt vie,
Că-mi amintesc de tine.
Iartă-mă pentru acea escapadă,
Te rog, așteaptă!
Te implor să nu pleci,
Mai rămâi un pic cu mine...