Primăvara ne-a zăpăcit,
S-a supărat că de acum va fi singură.
Și a rupt cerul cu o ploaie de diamante,
Nu te voi mai lăsa să pleci.
A spălat noroiul de pe asfalt,
A ascuns adevărul sub florile albe.
Mai stai cu mine un picuț,
Căci vor rupe o foaie din calendar.
Spre amurgurile reci, spre draga ta față,
O rochie foarte bine cunoscută
În care sunt de nerecunoscut,
Nu-ți vei da seama că am fost eu.
Nu-ți vei da seama că am fost eu.
Să mă sufoc că nu mai pot,
Să nu citesc de o mie de ori scisorile tale,
Cine îți cântă noaptea târziu
Când nu ți-e somn?
Despre o primăvară beată fără alcool
Despre primăvara noastră...
A spălat noroiul de pe asfalt,
A ascuns adevărul sub florile albe.
Mai stai cu mine un picuț,
Căci vor rupe o foaie din calendar.
Spre amurgurile reci, spre draga ta față,
O rochie foarte bine cunoscută
În care sunt de nerecunoscut,
Nu-ți vei da seama că am fost eu. (х2)
Ne-a zăpăcit...
Primăvara ne-a zăpăcit,
Primăvara ne-a zăpăcit...