Nu ştiu ce-i cu mine, ştiu că nu-i uşor
Vorbesc cu amurgul şi-ntr-un dans mă-nfior
Primul dans şi primul nor
primul vis şi primul dor
mă trezesc pe-aripa cu poveşti
şi mă duc plutind uşor în zbor
Nu ştiu de unde aud şoptind chemări
şi în tăcerea grea mă uit visând
şi-n cer, de-o seară, mă iau cu ei pe-o rază
şi vraja începe suind...
La steaua de-argint unde stau şi vorbesc
doar cu flori şi cu nori şi dansez până-n zori
Paşii mei trec uşori
printre fluturii în zbor
iar din raze eu îmi ţes un covor
şi dansez mereu, mereu,
şi dansez mereu, mereu,
spaima sufletului meu de dor.
Nu vreau să piară şi nici să mă trezesc
cerbii mei, nu plecaţi,
şi voi fluturi, nu zburaţi
steaua mea, nu mă lăsa,
spune-mi tu
mâine seară vin din nou
te voi aştepta mereu;
lumea sufletului meu eşti tu...