Să uiți de gândul rătăcit
al clipei când am mai greșit
și ți-am adus în zori
cerul presărat cu nori.
Să uiți, te rog, de s-a întâmplat,
cândva, să nu te fi urmat
la câte-un drum mai greu,
uită tot ce nu-mi iert eu!
Dar nu uita
că-n viața mea
ești prima iubire și ultima,
și n-am să mă mai opresc
să te urmez!
Tu mi-ai adus o viață-n plus
și prima iubire și ultima!
Trăiesc și mă-ntreb:
trăiesc sau visez?
Trăiesc și mă-ntreb:
trăiesc sau visez?
Să uiți de-a fost vreodată, iar,
s-arunc și un cuvânt amar
ce n-am să îl mai spun
glasului de gând nebun.
Tu nu greșești nici dac-ar fi
să uiți de mine într-o zi,
dar tu mă ierți mereu,
uită tot ce nu-mi iert eu!
[R: ... ]