Voi închide ochii, voi uita de insulte,
Ce e de neiertat, eu totuşi voi ierta.
Poftiţi la mine acasă, uşile-mi sunt deschise,
Vă voi cânta ceva, cu vin vă voi trata.
Vă voi cânta ceva, de soartă şi despărţire,
Despre veselia vieţii, despre-al morţii absurd.
Şi ca-nainte, în ochi unul pe altul ne-om privi
Şi normal că voi vrea înc-o dată să cânt .
Şi-uite aşa am să cânt până plâng, până-n zori,
Timpul va tremura pe sunet de vioară,
Şi am să vă tot cânt, sperând că nu veţi spune
Vreodată despre mine vreo vorbă de ocară.
Voi închide ochii, de insulte-am să uit,
Tot am să iert, şi lucruri ce chiar n-ar merita.
Dar Dumnezeu mi-e martor că altfel nu pot fi,
Iar dacă nu e astfel, precis mă veţi ierta.
Precis mă veţi ierta...