Cei care spală la râu
şi cioplesc cu a ta secure
scândura sicriului meu,
pot fi cei care te apără,
cei ce-ţi plătesc sfântul pământ,
dar a ta viaţă nu.
Am stat la masa rotundă,
am băut din bolul ce-mi tăinuia
sărutul din mână în mână.
A fost vinul ce mi-ai dat
apă pură, curată agheasmă,
dar a ta viaţă nu.
Parfumuri de fast şi noroi,
cu ele în pat am dormit,
am fost în aceleaşi condiţii.
Lume, lume, eu te părăsesc,
aşa eu mă înalţ, în tămâie,
dar a ta viaţă nu.
Cei care spală la râu
şi cioplesc cu a ta secure
scândura sicriului meu,
pot fi cei care te apără,
cei ce-ţi plătesc sfântul pământ,
dar a ta viaţă nu.