De ce să vorbim de dragoste,
Când ne iubim, când ne iubim?
Inimile noastre, de-o veșnicie
Sunt aceleași, sunt aceleași.
Nu-i nevoie de vorbe,
Nici de chinul poemelor.
Cuvintele de dragoste s-au folosit prea mult,
Pentru că-ți spun de asemenea:
Privește-mă, sunt fericit,
Se vede în ochii mei.
De ce să vorbim de dragoste,
Când ne iubim, când ne iubim?
Viața noastră, zi după zi,
Ne conduce, ne înlănțuie.
Tu știi bine, dragostea mea,
Că te iubesc, că te iubesc.
Fericirea și patima
Nu se pot explica.
Rămâi cu mine toată viața,
Cum suntem astăzi.
Când sosești și te-arunci în brațele mele,
Când gândesc că ești a mea,
Nu mai contează ce-aș avea de zis.
De ce să vorbim de dragoste,
Când ne iubim, când ne iubim?
Inimile noastre, de-o veșnicie
Sunt aceleași, sunt aceleași.
Nu-i nevoie de vorbe,
Nici de chinul poemelor.
Adevărul dintre noi doi
Nu mai poate să ne părăsească.
Când mă trezesc în fiecare dimineață,
Mi-e bine cu tine.
Când avem doar amintiri frumoase,
Când alungăm ploaia cu un zâmbet,
Nu mai e, te asigur, nimic de zis.
De ce să vorbim de dragoste,
Când ne iubim, când ne iubim?
Inimile noastre, de-o veșnicie
Sunt aceleași, sunt aceleași.
Nu-i nevoie de vorbe,
Nici de chinul poemelor.
Cuvintele de dragoste s-au folosit prea mult,
Pentru că-ți spun, de asemenea:
Privește-mă, sunt fericit,
Se vede în ochii mei.
De ce să vorbim de dragoste,
Când ne iubim, când ne iubim?
De ce să vorbim de dragoste,
Când ne iubim, când ne iubim?
De ce să vorbim de dragoste,
Când ne iubim, când ne iubim?