Pentru o idilă, ce pe-acolo trecea,
capul mi-am pierdut, și iată-mă așa.
Pentru o idilă, care acolo s-a așezat,
pentru o idilă, ce mi-a întins brațele.
Pentru o idilă, ce mi-a spus să vin,
credeam că-n mâinile mele dansează-un festin.
Pentru o idilă făcută din fericire,
am fugit de pe planetă ca s-o urmez în neștire.
Apoi mi-am spus că la capătul drumului ești,
că poți să te oprești și, în sfârșit, să te odihnești.
Și când dragostea s-a înecat în ochii ei,
am crezut că tocmai inventasem cerul albastru.
Pentru o idilă care mi-a zâmbit,
viața mi-am schimbat, cinstit am devenit.
Pentru o idilă care știa cum să mă iubească,
pentru o idilă care credea că mă iubește.
Pentru o idilă, iubirea eternă
durează cât o petrecere, cât un soare,
și idila mea, care prea drăguță era,
spre alte cuceriri iarăși a pornit.
Primul adio i-a păstrat secretul,
ea mi-a luat dragostea, lăsându-mi regretele.
Până și primăvara înflorea iar în depărtare,
tot ce împotriva inimii mele era, deja îmi spunea:
O mică idilă s-o luăm cum e ea:
ține-o zi, poate două, mult timp uneori.
Du-te să-ți usuci lacrimile, o nouă iubire veghează
și necazurile unei zile le dezarmează.
O mică idilă într-o zi va reveni
întoarce-ți capul, întinde-ți brațele,
cântă romantismul visului frumos,
și știu dinainte că vei spune da.
Atunci iubirile pentru tine vor înflori,
când va veni vara, iarăși vei iubi.
O mică idilă nu-i deloc drăguță chiar așa,
când viața cât de grea e noi știm deja.