Era sfârşit de iunie când am plecat,
Ne-am strâns mâinile, ne-am îmbrăţişat,
Unul pentru toţi şi toţi pentru unul
Şi fiecare şi-a urmat drumul.
Ne era la fel de frică tuturor,
Cu mâna pe inimă am dat glas jurămintelor,
Că ne vom revedea mai devreme de zece ani,
Ne-am revăzut, dar momentan...
Rar unii la alţii ne invităm,
Chiar dacă adesea ne evităm,
Ne spunem: "Desigur, îmi amintesc!"
Dar mai uităm, aşa-i firesc...
Asta nu ne-a amărât
Ştim bine că nu se poate face mai mult de-atât.
Asta-i viaţa, asta-i viaţa,
Este viaţa care ne schimbă
Şi de-a valma plimbă
Toate ideile noastre măreţe despre tot.
Asta-i viaţa, asta-i viaţa,
E viaţa care dă sentinţe iute
Care ne urzeşte cute
La colţul ochilor şi-al inimii...
La ce ne foloseşte să mergem împotrivă?!
E pierdere de vreme,
Iar când privim la ora fugitivă
Brusc ştim şi-ncepem a ne teme...
Sunt unele care-au făcut copii,
Sunt altele ce-au zis: "Te-aştept, bebe, să vii!"
Cu toţii am iubit femei
Şi-atraşi ne-am mai simţit, ehei!
Am devenit toţi oameni de carte
În cartierul nostru sau mai departe,
Fireşte că un timp nu ne-am mai văzut,
Dar asta nu înseamnă "timp pierdut."
În fel şi chip ne-am poreclit,
Ne-am trezit unul în braţele altuia,
N-am îndrăznit să spunem "nu", neclintit,
Am spus "da" când nu trebuia.
Asta nu, nu ne-a oprit,
Am continuat de ne-am iubit...
De dragul vieţii, de dragul vieţii,
De dragul vieţii care ne schimbă
Şi de-a valma plimbă
Toate ideile noastre meschine despre tot.
De dragul vieţii, de dragul vieţii,
De dragul vieţii care dă sentinţe iute,
Care ne urzeşte cute
La colţul ochilor şi-al inimii.
Nu-i nevoie să imiţi alte vieţi,
Nu-i de niciun ajutor,
Cu fiecare zi ce trece înveţi
Că poţi să joci fără să fii actor.
La ce-ţi foloseşte să mergi împotrivă?!
Nu-i de niciun ajutor.
Cu fiecare zi ce trece înveţi
Că ne urmăm cu toţii destinul de drumeţi.