Du-mă departe de ostilitatea/vrăjmășia zilelor care vor veni
De reflecțiile trecutului, pentru că se vor întoarce
De suspinul lung pentru va trăda panica care provoacă ipohondria,
Du-ma departe de convingerea de-a nu fi suficient de puternic
Când cad împotriva unui monstru mai mare decât mine,
Știind că uneori e suficient să trăiești viața așa cum este,
Așa cum este, imprevizibilă.
Du-mă departe de momente,
De acești ani intruși,
De fiecare colț al timpului în care nu mai găsesc energie,
Dragostea mea,
Du-mă departe!
Du-mă departe,
Când frica se întoarce și nu mă pot răzgândi,
De regretele greșelilor pe care continui să le fac,
În timp ce mă lupt cu dinții strânși, ascunzând amărăciunea într-o minciună
Du-mă departe,
Dacă e un zid prea înalt pentru mine să văd ziua de mâine
Și mă găsești acolo, în fața lui, cu mâinile în cap,
Dacă în multe privințe mă întreb unde este cel potrivit,
Mă întreb unde este,
E imprevizibil
Du-mă departe de momente,
De tot golul pe care il simt,
În cazul în care nimic nu mă poate răni vreodată, oriunde ai fi,
Dragostea mea,
Du-mă departe!
Tu,
Tu poti intelege
Această tăcere care definește limita
Dintre îndoielile mele și realitate
De aici până în veșnicie,
Tu nu renunța!
Du-mă departe de momente,
De acești ani violenți,
De fiecare colț al timpului
În care nu mai găsesc energie,
Dragostea mea,
Du-mă departe!