Pompeii [Romanian translation]

Am fost lăsat de unul singur,

Multe zile s-au scurs fără să am nimic de arătat.

Şi zidurile se prăbuşeau

În oraşul pe care-l iubim,

Nori mari se rostogolesc peste dealuri,

Aducând întunericul de sus.

Dar dacă-ţi închizi ochii,

E oare ca şi cum

Nimic nu s-ar fi schimbat deloc?

Şi dacă-nchizi ochii

E oare ca şi cum

Ai mai fi fost aici?

Cum o să fiu optimist în privinţa asta?

Cum o să fiu optimist în privinţa asta?

Am fost prinşi şi rătăciţi în viciile noastre,

În postura ta în vreme ce praful se aşează în jurul nostru.

Şi zidurile se prăbuşeau

În oraşul pe care-l iubim,

Nori mari se rostogolesc peste dealuri,

Aducând întunericul de sus.

Dar dacă-ţi închizi ochii,

E oare ca şi cum

Nimic nu s-ar fi schimbat deloc?

Şi dacă-nchizi ochii

E oare ca şi cum

Ai mai fi fost aici?

Cum o să fiu optimist în privinţa asta?

Cum o să fiu optimist în privinţa asta?

Oh, cu ce să-ncepem?

Cu molozul sau cu păcatele noastre?

Oh, cu ce să-ncepem?

Cu molozul sau cu păcatele noastre?

Şi zidurile se prăbuşeau

În oraşul pe care-l iubim,

Nori mari se rostogolesc peste dealuri,

Aducând întunericul de sus.

Dar dacă-ţi închizi ochii,

E oare ca şi cum

Nimic nu s-ar fi schimbat deloc?

Şi dacă-nchizi ochii

E oare ca şi cum

Ai mai fi fost aici?

Cum o să fiu optimist în privinţa asta?

Cum o să fiu optimist în privinţa asta?