În paltinul încovoiat de la fereastră
O pasăre firavă cântă cu jale.
Draga mea, ascultă-i cântul duios:
„Nimic bun nu iese din iubire”.
Dragostea-i oare de Dumnezeu dată
Sau poate-i de diavol șoptită?
Vrei nu vrei, trebuie să iubești,
Vrei nu vrei, trebuie să rabzi.
Draga mea, pentru mine alta pe lume nu-i
Și tu mi-ești dragă nu de un an sau doi.
Poate că mi-ai dat să beau vreo licoare vrăjită?
Fiindcă fără tine nu mai pot trăi.
Mi-a prezis cândva o ghicitoare
C-o fată cu sprâncene negre îmi va întuneca mințile,
Și n-o să mai văd limpede din cauza ei
Și-așa mi se vor scurge anii tinereții.
Lângă fereastră paltinul înverzește,
Dar, draga mea, uite cum îl răvășește vântul,
Poate o să-l smulgă din rădăcini.
Draga mea, ce se va alege de noi?