Poželela [Romanian translation]

Patul meu trist, umezeala asta rece

Din cauza tristeții și a lacrimilor m-a făcut palidă

Și totuși nu mi-e teamă că nu pot vedea lumina zilei,

Recunosc că mi-aș dori să fii aici.

Ud acele flori ofilite,

Privesc la curcubeul meu de culoarea cenușii,

A fost ars acum multă vreme...

Recunosc că mi-aș dori să fii aici.

(Refren)

Mâinile mele amândouă au trecut prin foc,

Inima, e clar, înțelege prea târziu,

Ți-am dat și ultima mea picătură de sânge,

Pentru mine ai fost primul și cel din urmă.

Dar mereu am fost a doua pentru tine,

O stâncă, dar tu credeai că-s mătase.

Chiar dacă inima mea nu e întreagă.

Încă tânjește după tine.

Oh, cine-mi va mai da o frântură de vis?

M-am ascuns pe mine însămi din fața acelor doi ochi,

Acum multă vreme, ca să nu pot vedea.

Recunosc că mi-aș dori să fii aici...

(Refren)