Se risipesc culorile, se risipeşte cerul
iar din întuneric apare cineva
în veşminte argintii, într-o aură de lumină
şi-mi dă de ştire că tu nu mai eşti.
Pe-o bucată de hârtie şi-a luat la revedere
pe plic, timbru de pe Venus, iar înăuntru stă scris "adio",
ce s-a ales de mândria mea,
de chinul, de curajul meu,
şi pentru ce-ai plecat tu departe de-aici?
Ştiu că am fost platină, dar tu ai vrut un kitsch,
Am fost înger, dar pentru tine, drac,
Am stăpânit pământul,
Dar casa ta e Venus, şi nu ştiu să ajung acolo.
(nu ştiu)
N-a rămas decât mireasma ei, în umbra unei rame
Cântece nedesluşite şi zgomot,
Într-o stearpă pustietate încă o mai aştept,
îmi rămâne doar teama că ea nu se va mai întoarce.
Acum scriu pe nisip cuvinte pentru ea
Sper să le vadă de pe Venus
Aş da orice să înţeleg cum şi de ce
Aş da orice să ştiu măcar ce să fac.
Şi iar e seară,
Iar se vede deasupra mea planeta
îmi pierd toată puterea,
orbesc,
sunete, iluzii, se prăbuşesc,
totul e strâmb, dar eu nu pot,
deşi ştiu că totuşi,
şi ştiu că totuşi...