Caut să scap de vorbele tale și să rămân întreagă,
Nu voi scădea prețul pe care-l vei plăti pentru un an de jigniri.
Punțile dintre noi ard, se mistuie, și am vărsat o mare de lacrimi,
Dar știi deja că eu joc după regula „mai puține vorbe, mai multe fapte”.
Încerc să-mi feresc măcar trupul de săgețile tale,
M-ai împins sub gheață, sufletul nu-l mai regăsesc.
Simt durere, vai ce durere, iar sângele-mi fierbe,
Și fetița nu mai doarme. Dar „mai puține vorbe, mai multe fapte”.
Am plâns și apoi toporașii au înflorit din nou,
Lumina zilei a aprins în jur semne misterioase.
În bucătărie plângeau aidoma
Și tânăra mamă, și copila îndrăgostită.
Noaptea s-a prefăcut în scrum, o dimineață umedă a învăluit totul
Și acum trebuie să dau vieții noi culori.
„Lasă ploaia să-ți spele fața, ce altceva îți mai trebuie?
Dă-i inimii de sub mantie mai puține vorbe și mai multă credință”.