Luna de pe cer este prea necruțătoare,
Odată ce te uiți la ea, te bate la tâmple.
Și vei auzi stelele cum fac mult zgomot,
Încercând să trezească pe cineva.
Văd niște urme în bălțile de sub picioare,
Poate că tu le-ai lăsat.
Lacrima ce ochii tăi mi-au trimis-o
Mă va călăuzi.
Inima mea va iubi și suferi,
Pentru că din nou...
Mesteacănul plângea cu frunze galbene,
Plopul tremurător vărsa lacrimi roșii,
Scuturându-se de frunze care tot zburau,
Să fi putut să cad și eu cu voi, frunzele mele.
Voi face dragostea bucățele,
Voi asculta cântecul dorului.
Nu-mi mai pasă unde este lumina -
Soarele a părăsit demult acest oraș.
Felinarele se înalță din pământ,
Aș dori să aștept zorii zilei,
Ca să-ți povestesc totul,
Ca să nu te las să pleci.
Ca buzele tale să mă sărute,
Pentru că din nou...
Mesteacănul plângea cu frunze galbene,
Plopul tremurător vărsa lacrimi roșii,
Scuturându-se de frunze care tot zburau,
Să fi putut să cad și eu cu voi, frunzele mele.