M-am uitat atât de mult la fotografiile astea cu tine
Încât aproape cred că sunt adevărate,
Am trăit atât de mult cu fotografiile mele cu tine
Încât aproape cred că fotografiile sunt
Tot ceea ce pot simți.
Amintindu-mi
De tine stând tăcută în ploaie
În timp ce alergam să fiu aproape de inima ta
Și ne-am sărutat în timp ce norii se lăsau,
Strângându-te în brațe
Cum te-am strâns mereu când ți-era teamă,
Amintindu-mi
De tine alergând încet prin noapte,
Erai mai mare și mai strălucitoare și mai cuprinzătoare decât zăpada
Și ai strigat la fantasme,
Ai strigat la cer
Și ți-ai găsit în sfârșit curajul
De a renunța la toate.
Amintindu-mi
De tine cum mi-ai căzut în brațe
Plângând moartea inimii tale,
Erai albă ca varul,
Atât de delicată,
Pierdută în frig,
Ai fost mereu atât de pierdută în întuneric,
Amintindu-mi
Cum erai
Ușor înecată,
Erai îngeri
Mult mai mult decât totul
Te-am ținut pentru ultima oară apoi te-ai dus în liniște,
Mi-am deschis ochii,
Dar niciodată nu văd nimic.
Numai de mi-aș fi găsit toate cuvintele potrivite
Aș fi putut avea și acum inima ta,
Numai de mi-aș fi găsit toate cuvintele potrivite,
Nu aș fi rupt
Toate fotografiile mele cu tine.
Uitându-mă atât de mult la fotografiile astea cu tine,
Dar niciodată nu am știut să te iubesc,
Încercând atât de mult ca aceste cuvinte să fie adevărate,
Dar mereu rupând
Fotografiile mele cu tine.
Nu era nimic pe lume
Să-mi fi dorit mai mult
Decât să te simt adânc în inima mea,
Nu era nimic pe lume
Să-mi fi dorit mai mult
Decât să nu simt vreodată cum rup
Toate fotografiile mele cu tine.