Песня про белого слона [Pesnya pro belogo slona] [Romanian translation]

Erau odată-n India, ţara de demult

Elefanţi uriaşi şi gri, sălbatici de temut

Ei se elefănţeau ades' prin junglă fără rost

Şi dintre dânşii unul, se pare, alb a fost.

Avea el ochii blânzi şi se-arăta tăcut -

Purtarea sa de grijă era oarbă.

Din altfel de aluat decât ai săi era făcut,

Era 'ntre toţi precum o cioară albă.

Mai marele Indiei, că aşa se făcea,

Din respect profund un elefant îmi dăruia.

"Ce-i cu el?" - zisei plin de mirare -

Dar el mi-a zis "Are inimă mare!"

Reverenţă elefantul mie îmi făcu

Şi eu o plecăciune elegantă.

Se pare că acest prea respectuos elefant alb

Se dovedi a fi o elefantă.

Arătam grozav călare eu pe elefant

Am cutreierat India, ce loc impresionant!

Pe-unde, oare, noi nu ne plimbarăm?

Şi-n ce locuri strâmte ne strecurarăm!

Noaptea când treceam noi doi sub câte un balcon

Săreau din dormitoarele lor dame -

Trebuie să menţionez c-acest alb elefant

Ştia să cânte în mai multe game!

Harta lumii cred ca aţi văzut-o voi cândva,

Ştiţi, că şi prin India un fluviu şerpuia!

Fiindc'al meu elefant la han nu trage -

L-am rătăcit, cumva, pe mal, la Gange.

Căutându-l peste tot, de somn eu am uitat

Mi-am pierdut timpul şi sănătatea -

Dar aflai că elefantul alb s-a aciuiat

Cu unii ce-i împart elefăntatea.

Multă vreme trist şi supărat eu m-am aflat,

Şi, din nou mai marele, un elefant mi-a dat.

Tot la fel de alb şi cu aspect decorativ

Doar era ceva mai mic şi din fildeş masiv.

Se zice că e bine să ai şapte elefanţi -

Pe dulap, ca pază de necazuri!

Plimbă-se în lume vesel, elefantul alb -

Mai bine, să nu-mi mai facă nazuri.