Песня о московском муравье [Pesnya o moskovskom muravʹye] [Romanian translation]

Simt nevoia să mă rog, o clipă

Ce-aţi zice să mă rog unei furnici?

Brusc am dorit să-i fac o plecăciune

să mă încred în farmecele-i mici.

Şi, de atunci, furnica n-are pace

Nimic, deodată, n-o mai fascina

Şi-şi, făuri, încet, un zeu furnica

După chipul şi duhul ce-l avea.

Şi-n ziua şaptea, 'n orişicare clipă,

Zeul s-a zămislit din nopţi de foc

Fără de nici un semn, veni din ceruri

Se coborî încet, din al său loc.

Uitând de toate, de necaz şi zâmbet,

Furnica îl pofti 'n al său cămin

Şi-i sărută mâinile arse de soare

Şi-i sărută şi chipul cel blajin

Cu umbrele în leagăn, pe sub praguri

Purtau dialoguri, necuvântători

Frumoşi şi înţelepţi, precum sunt zeii

Şi trişti ca pământenii muritori.