De câte ori ar trebui, dar nu știi cum să eviți
Acele cuvinte spuse anume ca să rănească
Care provoacă greață
Și care se transmit prin ceea ce rămâne
Nu las amintirile să mă bântuie
Ca apoi să mă conving iarăși că tu nu exiști
Dar unele nu-mi dau pace, nu le pot uita
ele înconjoară ceea ce rămâne
E doar o dezamăgire care trece
O altă cicatrice care-ți va purta numele
Dar dacă te întorci într-adevăr ca să ștergi durerea
Din piatră mă voi face cretă
Inima mi se rupe
Iartă-mă, iartă-mă
Îmi vorbești despre o lume care ne învață să urâm
Dar care apoi e același loc în care încă mai pot iubi
Despoaie-mă, umilește-mă, varsă-ți nervii pe mine
dar nu-mi lua ceea ce rămâne
E doar o dezamăgire care trece
O altă cicatrice care-ți va purta numele
Dar dacă te întorci într-adevăr ca să ștergi durerea
Din piatră mă voi face cretă
Inima mi se rupe
Iartă-mă, iartă-mă
Mândria noastră ne-a făcut rău
Ea ne-a pus bețe-n roate de-a lungul călătoriei
Exprimăm un sentiment ce se pare că astăzi nu mai înseamnă nimic
Și cu toate astea, această însemnătate nulă e doar o aparență
Iartă-mă, iartă-mă
E doar o dezamăgire care trece
O altă cicatrice care-ți va purta numele
Dar dacă te întorci într-adevăr ca să ștergi durerea
Din piatră mă voi face cretă
Inima mi se rupe
Iartă-mă, iartă-mă