Acum...dute departe
Vreau sá ráman singur
Cu melancolia
Sá zbor cátre cer
Nu am intrebat niciodatá cine ai fost
De ce m-ai ales pe mine
Eu care...paná ieri
Credeam cá sunt un rege.
Sá pierd dragostea, cand se lasá seara
Cand firele de pár cu un pic de argintiu se coloreazá
Risc sá inebunesc, imi poate exploda inima
Pierderea unei femeie și dorinta de moarte...
Lasá-má sá plâng, sá reneg cerul
Sá arunc cu pietre in visele care incá mai zboará
sá fac sá cadá visele unul dupá altul...nu
Eu voi rupe cu aripile destinului... și te voi avea aproape.
Oricum ...oricum...te inteleg
Si recunosc cá am gresit
Fáceam ce- ti doreai
Cine stia...cine stia...cine stia ce-ti dorea-i?
Si acum ce-mi rámane,
Din tot timtul petrecut impreuná?
Ráman o fiintá singuraticá...care încá te iubește.
Sá pierd dragostea, cand se lasá seara
Cand pe fata mai apare un rid...care un era acolo
Incerc sá gandesc, sá fac pe indiferentul
Pâná când îmi dau seama cá nu sunt complet inutil.
Si ai dori sá strig, sá sufoc cerul
Sá dau cu capul de perete de o mie de ori
Sá respir puternic pe perina ei
Pentru a spune: " E doar vina destinului..."
Sá pierd dragostea, blestematá noapte
Ce aduná esecurile unei vieti imaginare
Cred cá mâine e o nouá zi
Dar repet: " Nu má asteptam ...nu má asteptam "
Sá arunc cu pietre in visele care incá mai zboará
sá fac sá cadá visele unul dupá altul...nu
Eu voi rupe cu aripile destinului... și te voi avea aproape.
Sá pierd dragostea...