Am scris mii de cântece despre oameni,
am construit castele de muzică,
am povestit zeci de basme,
versuri foarte dulci, furii incredibile,
dar n-am mai compus muzica pentru tine.
Am respirat iubire
care ieșea din tine
și am înțeles motivele
pentru care tu îți trăiai zilele alaturi de mine.
Aș dori să îți ofer zile imposibile
unde războiul e câștigat de popoare
unde nu cresc arbori inutili,
ființe mizerabile, lipsite de scrupule,
care nu permit fericirea ta.
Dar timpul este aliatul nostru
și va veni ziua,
când cine ne-a furat mult,
într-o zi știu, eu știu, va plăti.
Nu pot să-ți dau decât această muzică a mea,
toată dragostea ce o simt gândindu-mă la tine,
să-ți spun lucruri pe care le simt, îmbrățișându-te,
gurile tac,... și nu ești decât tu.