Bună seara, când vei ajunge
Vei da iarna deoparte
Şi-o vei spânzura,
Vei avea două braţe,
Mari cât o pădure
Şi calmul de după furtună.
Pentru Lucia am regăsit
Cea mai albă filă,
Apoi am început :
Aş vrea, de pildă,
Să-i leg părul
Cu un fir de vânt.
Pentru Lucia va fi acolo
Luna cea mai plină,
Dar nu va fi de-ajuns.
Aş vrea, în continuare,
O mare de grâne,
Ca să-i dea legănare.
Noapte bună, când vei stinge lumina
Te vei îmbrăca în stele şi vei visa,
Vei avea mare calmă
În care să vâsleşti
Şi o tăcere,
Când vrei să vorbeşti.
Pentru Lucia, cea delicată,
Îi voi fi umbra
Pe stradă desenată.
Aş vrea, de pildă,
Să-i deschid porţile
Ce ţin lumea-ncuiată.
Cu Lucia, de puţin ai nevoie,
Ea singură-ţi umple
Ziua ta pustie.
Aş dori atât de tare
Să-i redau surâsul
Pe chipul cel un pic ostenit.
Dincolo de zid ce s-o petrece?
Îţi ţii răsuflarea, apoi sari spre mine.
Focurile de armă sunt de mult apuse,
Vom deschide cerul cu mâinile noastre.
Pentru Lucia, viaţă lungă
Şi apă din râu
Pentru toate rănile ei.
Aş vrea lumini aprinse,
Cel mai mare festin
În toată ţara.
Pentru Lucia, cea speriată,
Condeiul acesta
Să devină spadă.
Cu Lucia lângă mine,
Povestea să continuie
Pe următoarea pagină.