Nu rămâne inchis aici, gândule!
Umple-te de soare și du-te în cer!
Căutai casa și apoi, pe perete,
scrie tot ce știi, că este adevărat, ce este adevărat.
Sunt un om ciudat, dar sincer.
Încearcă să-i explici, gândule!
Nu am fost în oraș în noaptea aceea.
N-am rănit-o niciodată, cu adevărat, cu adevărat.
Doar ea în suflet a rămas, știi.
Acest om inutil, acum este prea obosit.
Doar tu, gândule, poți scăpa dacă vrei.
Pielea sa moale
vei mângâia.
Acolo pe munte este calea.
Zboară până acolo sus la ea, gândule!
Din pernă auzi-i respirația, adu-i zâmbetul aici aproape, aproape.
Nu rămâne inchis aici, gândule!
Umple-te de soare și du-te în cer!
Căutai casa și apoi, pe perete,
scrie tot ce știi, gândule, gândule...