Pe sub fereastră-mi curge-un râu:
Sunt lacrimile mele.
Fetițele cu șorțu-n brâu
Își spală fața-n ele.
Și râd cu râsul lor nebun
Când turmele-și adapă,
Și nu mă cred dacă le spun
Că-s lacrimi și nu apă...
Vin și bătrânele din sat
Cu limba lor subțire
Și țin în drum de mine sfat
Că n-am nicio-nrudire.
Când sunt sătul de-atâta sfat
Și-atâtea vorbe rele;
Închid oblonul dinspre sat
Și-mi cânt doinele mele...