Dacă oamenii-ar privi spre cer, într-o zi de mai
Ar vedea pe-o sârmă doi nebuni, păşind îmbrăţişaţi
O ţine în braţe, el o ţine în braţe
Ea îl sărută cu ochii închişi
Nimeni nu-i vede, oamenii-s în birouri
Sunt în birouri, nu se uită la cer
Iubito, noi mergem pe sârmă,
Păşeşte cu atenţie, nu vrem să cădem
Sub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate,
Ai grijă cum calci...
Ştiu că este frig aicea sus şi câteodată vânt
Acolo jos, însă, iubirea noastră
De oameni s-ar lovi
Nu vreau să cad, nu
Nu vreau să cad, nu
Nu vreau să cad în prăpastia lor
Nu privi spre ei, nu privi spre ei, nu privi spre ei
Iubito, noi mergem pe sârmă,
Păşeşte cu atenţie, nu vrem să cădem
Sub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate,
Ai grijă cum calci...
Nu vreau să cad, nu
Nu vreau să cad, nu
Nu vreau să cad în prăpastia lor
Nu privi spre ei, nu privi spre ei, nu privi spre ei
Nu te uită în jos