Silabisind la nesfîrşit
pădurea şi izvoarele,
în fluviul patriei trăim
el, singurul, el, marele!...
Atât de tineri ca şi când
am fi născuţi şi duşi de-o floare
cu mii de aripi în azur
suntem o pată de culoare.
Şi mult mai tineri ca oricând
fiind cu dorul fraţi de sânge
asemeni celor care-aici
au refuzat verbul a plânge
Atât de tineri ca şi cum
un foc deplin în destrămare
ne-ar fi topit într-un cuvânt
ce-nseamnă râu, ce-nseamnă mare....
Rememorând la nesfârşit
pădurea şi izvoarele
în fluviul patriei de-a pururi
cu luna şi cu soarele
Silabisind la sfârşit
pădurea şi izvoarele
în fluviul patriei trăim
el, singurul, el, marele!...