Am fost născut intr-un secol dat peste cap
Aroma mea preferata de bomboane sunt amfetaminele cu zmeura
Am cumparat o masina, Beretta la saisprezece ani
Ma spal pe dinti cu inalbitor
Ca nu am timp de carii
Tata mi-a pus pistolul la tampla
Mi-a spus ca daca sarut vreun baiat, o sa ma impuste mortal
Asa ca l-am legat cu banda izoliera
Si l-am incuiat in magazie
Apoi am mers in gradina
Si mi-am tras-o cu prietenul meu cel mai bun
Ca sperantele mele se naruiesc
Pentru ca oamenii astia sunt asa batrani
Felul in care gandesc
Daca as incerca, nu as stii niciodata
Sperantele mele se naruiesc
Dar stiu ca nu o sa fiu singur
Este totul in regula, o sa supravietuim
Ca parintii nu au mereu dreptate
I-I-I-I-I, I-I-I-I-I
I-I-I-I-I-I-I-I
I-I-I-I-I, I-I-I-I-I
I-I-I-I-I-I-I-I
Am pus un toaster in cada, ma uitam la mama si tata cum rad
Vedeu o mie de volti trecand prin fiul pe care isi doresc sa nu-l fii avut
Imi spuneau ca afectiunea neconditionata duce la infectie sexuala
Dar e greu sa ai o erectie cand esti atat de obisnuit sa fii refuzat
Da, profesoara si-a tras-o cu predicatorul
Apoi el a trebuit sa o paraseasca
Trebuia sa ii spele pacatele unei majorete masculine
“Buna! Imi pare bine sa te cunosc”, nu am in ce sa cred
Asa ca anunta-ma cand mi se opreste repiratia
Ca sperantele mele se naruiesc
Pentru ca oamenii astia sunt asa batrani
Felul in care gandesc
Daca as incerca, nu as stii niciodata
Sperantele mele se naruiesc
Dar stiu ca nu o sa fiu singur
Este totul in regula, o sa supravietuim
Ca parintii nu au mereu dreptate
I-I-I-I-I, I-I-I-I-I
I-I-I-I-I-I-I-I
I-I-I-I-I, I-I-I-I-I
I-I-I-I-I-I-I-I
Tic, tac, opreste ceasul
Pentru ca simt ca o sa fiu lovit
Tic, tac, opreste ceasul
Pentru ca simt ca o sa fiu lovit
Ca sperantele mele se naruiesc
Pentru ca oamenii astia sunt asa batrani
Felul in care gandesc
Daca as incerca, nu as stii niciodata
Sperantele mele se naruiesc
Dar stiu ca nu o sa fiu singur
Este totul in regula, o sa supravietuim
Ca parintii nu au mereu dreptate