Așa cum vântul ce se ridică flutură steagurile,
Deschide ferestrele, dă jos pălăriile,
Așa cum o furtună întoarce bărcile din drum
Și face capetele să se rotească, și doboară eroii,
Vântul a suflat peste tot, a schimbat tot în locul meu
Și m-a răsturnat, m-a făcut să cad în mrejele iubirii!
Iartă-mă dacă te iubesc, n-am vrut asta,
Nici atâta durere, atâtea neînțelegeri!
Iartă-mă dacă te iubesc pe tine, care iubești deja!
Eu, eu te iubesc oricum, nu mi-am dorit-o.
Așa cum, în calea ei, tornada mătură totul,
Fără să-i pese de nimic, fără să-i pese de noi,
Iar iubirea n-are legătură cu castelele, care-s distruse,
Cupidon e un trădător care nu știe nicio lege.
Vântul a suflat atât de tare, încât a răscolit totul
Și m-a făcut să cad, a dat totul peste cap.
Iartă-mă dacă te iubesc! Nu, n-am ales eu
Nici legăturile, nici lanțurile ce mă leagă de viața ta.
Iartă-mă dacă te iubesc! E o grea povară
Această pasiune, care te lasă rece și surdă.
Iartă-mă dacă te iubesc!
Dar e ca un soare ce-mi arde ochii.
Nici ploile cerului nu astâmpără focul.
Sunt ca o pasăre: prind altitudine
Și zbor prea sus, zbor, dar mă clatin.
Vântul a suflat atât de tare, încât a răscolit totul,
Și m-a răsturnat, și m-a bulversat.
Iartă-mă dacă te iubesc! Dă-mi o șansă!
Nu vezi durerea mea, vulcanul unde dansez?
Iartă-mă dacă te iubesc! Privește-mă, înțelege
Că am umăr de stejar, dar inima îmi sângerează!
Iartă-mă dacă te iubesc,
Dacă te iubesc, dacă te iubesc, dacă te iubesc!