Dumnezeule, Tatăl nostru ceresc!
O, Dumnezeule – şi tatăl meu
Care este de asemenea în cer,
Fie ca lumina
Acestei lumânări pâlpâietoare,
Să lumineze noaptea calea!
Spiritul tău îmi luminează sufletul.
Tată, mă poţi auzi?
Tată, mă poţi vedea?
Tată, mă poţi găsi noaptea?
Tată, eşti lângă mine?
Tată, mă poţi auzi?
Tată, poţi să mă ajuţi să nu fiu înspăimântată?
Privind cerul
Mi se pare că văd un milion de ochi,
Care sunt ai tăi?
Unde eşti tu acum, cel care ieri
A fluturat din mână “la revedere”
Şi şi-a închis uşile?
Noaptea este mult mai întunecoasă.
Vântul este mult mai rece.
Lumea pe care o văd este mult mai mare acum că sunt singură.
Tată, te rog iartă-mă!
Încearcă să mă înţelegi.
Tată, nu ştii, nu am avut de ales?
Mă poţi auzi rugându-mă,
Tot ce spun,
Chiar dacă noaptea e plină cu voci?
Îmi amintesc tot ce m-ai învăţat,
Fiecare carte pe care am citit-o vreodată.
Pot toate cuvintele din toate cărţile
Să mă ajute să fac faţă la ce stă înainte?
Copacii sunt mult mai înalţi
Şi eu mă simt mult mai mică.
Luna este de două ori mai singuratică
Şi stelele strălucesc pe jumătate.
Tată, cât te iubesc!
Tată, câtă nevoie am de tine!
Tată, cât de mult îmi lipseşti
Sărutându-mă de noapte bună!