Plângea caterina-fanfară
Lugubru în noapte târziu...
Și singur priveam prin ochene
Pierdut în muzeul pustiu...
Și-n lumea ochenelor triste
Mă prinse sinistre gândiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hâde și fixe priviri.
Și-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prințese
Oftau în dantele, mecanic.
Și-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Orașul dormea în tăcere,
Flașneta plângea cavernos.
Plângea caterina-fanfară
O arie tristă, uitată...
Și stam împietrit...și de veacuri
Cetatea părea blestemată.