Inimii singuratice
Nu-i trebuie multe
Când fără dragoste
Se usucă precum niște așchii de lemn.
O flacără micuță
Devine focul
Pe care primăvara
Îl duce vântul peste câmpii.
Arde! Arde!
Focul iubirii.
Arde în noi! Arde în noi!
Cum pădurea seacă.
Iubește-mă! Iubește-mă!
Din ce în ce mai tare.
Nu ne trebuie! Nu ne trebuie!
O brigadă de pompieri.
Inima singuratică
Care se tot îndoiește
Pentru că nimeni n-o îmbrățișează
S-a răcit ca gheața.
Focul promisiunilor
Va topi această gheață,
Se va elibera din captivitate
Vocea iubirii.
Arde! Arde!
Focul iubirii.
Arde în noi! Arde în noi!
Cum pădurea seacă.
Iubește-mă! Iubește-mă!
Din ce în ce mai tare.
Nu ne trebuie! Nu ne trebuie!
O brigadă de pompieri.
Inima entuziasmată,
Care nici nu mai simte nimic,
ÎI este indiferentă toatei lumi,
Fiind tare ca piatra.
Dar când se grăbește
Se dezlănțuie singură,
Dă sclipire ochilor
Când vine timpul de a porni la drum.
Arde! Arde!
Focul iubirii.
Arde în noi! Arde în noi!
Cum pădurea seacă.
Iubește-mă! Iubește-mă!
Din ce în ce mai tare.
Nu ne trebuie! Nu ne trebuie!
O brigadă de pompieri.
Arde! Arde!
Focul iubirii.
Arde în noi! Arde în noi!
Cum pădurea seacă.
Iubește-mă! Iubește-mă!
Din ce în ce mai tare.
Nu ne trebuie! Nu ne trebuie!
O brigadă de pompieri.