Melodia asta care mă obsedează,
Melodia asta nu s-a născut azi,
Ea vine la fel de departe de unde vin şi eu,
Purtată de o sută de mii de muzicieni,
Într-o zi această melodie mă va înnebuni.
De o sută de ori am vrut să spun de ce,
Dar ea m-a întrerupt din vorbit,
Ea vorbeşte mereu înaintea mea
Şi vocea ei îmi acoperă vocea.
Padam…padam…padam,
Ea vine în fugă după mine,
Padam…padam…padam,
Ea mă face să îmi amintesc,
Padam…padam…padam,
E o melodie care mă arată cu degetul
Şi o tărăsc după mine ca pe o greşeală caraghioasă,
Melodia asta care ştie totul pe deasupra.
Ea spune: „Aminteşte-ţi de iubirile tale,
Aminteşte-ţi căci e rândul tău
Nu există niciun motiv pentru ca tu să nu plângi
Cu amintirile tale la braţ”
Şi eu îi revăd pe aceia care rămân,
Cei 20 de ani ai mei fac ca tobele să bată,
Văd gesturi luptându-se între ele,
Toată comedia iubirilor
În această melodie care se aude mereu.
Padam...padam...padam...
Aceste „Te iubesc” de 14 iulie
Padam...padam...padam...
Aceste „pentru totdeauna” pe care le cumpărăm ieftin
Aceste „ai vrea, iată” în pachete
Şi toate astea doar ca să cazi la colţul străzii,
Melodia asta care m-a recunoscut,
Ascultaţi vacarmul pe care mi-l face
Ca şi cum tot trecutul meu ar defila.
Trebuie să-ţi păstrezi tristeţea pentru mai târziu,
Am un întreg solfegiu despre această melodie care bate,
Care bate ca o inimă de lemn.