De fapt, ar trebui să te temi de îndepărtarea mea,
N-ai vrut asta, am stat aproape,
Teme-te de capcanele altor drumuri,
N-ai ascultat, ai sfârșit fiind singură.
N-o face, inimă, nu sfărâma condeiul,
Nu arde turnul fără a cugeta,
Chimia ei e așa, lumea ei a așa,
Se lasă purtată de val, te face să-ți fie cald.
Jur că ea e mai presus de speranță,
Stă fixă precum o lumânare, nu obosește, poznaș,
Ooo, ne vom juca,
Nu va fi, ea nu va fi convinsă.
N-ar trebui s-o iei ca pe-o chestiune de mândrie, poznaș,
Ooo, ne vom juca,
De fapt, ar trebui să te temi de îndepărtarea mea,
N-ai vrut asta, am stat aproape.
Teme-te de capcanele altor drumuri,
N-ai ascultat, ai sfârșit fiind singură.
N-o face, inimă, nu sfărâma condeiul (am zis),
Nu arde turnul fără a cugeta.
Chimia ei e așa, lumea ei a așa,
Se lasă purtată de val, te face să-ți fie cald.
Jur că ea e mai presus de speranță,
Stă fixă precum o lumânare, nu obosește, poznaș.
Ooo, ne vom juca,
Nu va fi, ea nu va fi convinsă.
N-ar trebui s-o iei ca pe-o chestiune de mândrie, poznaș,
Ooo, ne vom juca.
Cu siguranță, aș îndura dacă aș fi o piatră,
Rezistă, continuă,
Rabdă, răbdarea mea,
Jur că e mai presus de speranță.
Stă fixă precum o lumânare, nu obosește, poznaș,
Ooo, ne vom juca,
Nu va fi, ea nu va fi convinsă.
N-ar trebui s-o iei ca pe-o chestiune de mândrie, poznaș,
Ooo, ne vom juca!