Fără zâmbete, fără nici măcar un cuvânt la masa de mic-dejun
Deşi aş fi vrut să încep,
Atâtea vreau să spun, dar nu pot,
Tu pleci trântind uşa
Aşa cum ai făcut-o de multe ori,
Iar eu plâng şi mă simt atât de neputincioasă.
Un bărbat, o femeie,
Doi prieteni şi doi îndrăgostiţi adevăraţi,
Cumva ne vom ajuta unul pe altul în vremuri grele,
Un bărbat, o femeie,
O singură viaţă de trăit împreună,
O singură şansă pe care n-o vom mai avea,
Tu şi eu până la sfârşit.
Afară pot vedea soarele prin fereastra deschisă,
Înăuntru totul pare atât de rece,
Ce nu-i bine? Ce se-ntâmplă? Unde s-a dus toată iubirea noastră?
Câteodată când nu pot face faţă,
Mă agăţ de o speranţă disperată
Şi plâng şi simt că-mi vine să mor.
Un bărbat, o femeie,
Doi prieteni şi doi îndrăgostiţi adevăraţi,
Cumva ne vom ajuta unul pe altul în vremuri grele,
Un bărbat, o femeie,
O singură viaţă de trăit împreună,
O singură şansă pe care n-o vom mai avea,
Tu şi eu până la sfârşit.
Reverii cu o viaţă mai bună, dar trebuie să mă trezesc,
Sunetul unei chei în uşă,
Zâmbeşti şi înţeleg că trebuie să-mi revin,
Iubirea noastră e un lucru preţios
Ce merită durerea ş suferinţa
Şi niciodată nu-i prea târziu pentru o schimbare.
Un bărbat, o femeie,
Doi prieteni şi doi îndrăgostiţi adevăraţi,
Cumva ne vom ajuta unul pe altul în vremuri grele,
Un bărbat, o femeie,
O singură viaţă de trăit împreună,
O singură şansă pe care n-o vom mai avea,
Tu şi eu până la sfârşit.