Octombrie îmi aminteşte de casa mea
Voi astepta în singuratate, în nopţile reci,
Urmărind frunzele cum se schimbă din verde în auriu.
Aşteptarea se simte precum eternitatea
Atunci când aştept să vină dragostea;
Pe cineva pe care să-l am, pe cineva pe care să-l îmbrăţisez.
Apoi, o dată la un milion de ani,
Un cavaler alb, strălucitor, va apărea
Basmele devin realitate
Iţi promit inima mea doar ţie!
Un castel se află pe un deal...
Ochii noştri se întâlnesc şi timpul se opreşte,
Zâmbetul tău mă încălzeşte precum primele raze ale verii.
Există culoare acolo unde, odată, era doar alb şi negru,
Există raze de luna acolo unde a fost doar noapte,
Ştiu că, atunci şi acolo, ai fost TU acela, unicul.
Apoi, o dată la un milion de ani,
Un cavaler alb, strălucitor, va apărea
Basmele devin realitate
Iţi promit inima mea doar ţie!
Apoi, o dată la un milion de ani,
Un cavaler alb, strălucitor, va apărea
Basmele devin realitate
Iţi promit inima mea doar ţie!
Doar ţie,
Doar ţie!