Acest om, ce trece pe o plajă,
Este-un om ce pare prins de vrajă.
Omul, ce vorbeşte doar cu zarea,
S-ar părea că-i singur, cum e marea.
Acest om, ce trece sub ninsoare,
Acest om, ce trece lângă mare,
Nu se odihneşte niciodată,
Îl ascultă vântul şi pământul,
Îl ascultă vântul şi pământul.
Ameţit de ceaţa îngheţată,
S-a-ntors cu privirea luminată,
S-a oprit o dată, să-nţeleagă
Către ce se-ndreaptă, şi s-aleagă.
Acest om, ce trece sub ninsoare,
Acest om, ce trece lângă mare,
S-a oprit să-mi spună, cu tandreţe,
Că îi dărui cerul şi lumina.
Acest om, ce trece pe o plajă,
E un om ce pare prins de vrajă.
El e pentru mine tinereţea,
Marea mea speranţă şi iubirea.
Acest om, ce trece sub ninsoare,
Acest om, ce trece lângă mare,
Nu va mai fi singur niciodată,
Nu-l mai ceartă vântul şi pământul.
Acest om, ce trece pe o plajă...