Sunt un ocean fără de capăt ce este mai trist ca toate văduvele lumii,
Îmi tot vărs lacrimile asupra piepturilor stâncilor.
Iubesc un marinar ce este la fel de frumos și strălucitor ca soarele,
Dar acesta niciodată nu va mai veni la mine.
Refren:
Nu sunt nimeni fără el,
N-am nevoie de nimeni altcineva în afară de el.
Dar el a uitat de mine
O dată ce și-a sărutat pământul.
Nu sunt nimeni fără el,
N-am nevoie de nimeni altcineva în afară de el.
Dar el a uitat de mine
O dată ce și-a sărutat pământul.
M-a părăsit pentru totdeauna, s-a îndrăgostit de pământ pentru veci,
Dintr-o dată, un marinar liber a rămas pe chei.
Și pentru nimic în lume pământul nu-l va mai lăsa să plece la mine,
Ca să nu mai audă cum plâng valurile casei lui dragi.
Refren.
Îl privesc prin nori, prin cer, prin râuri și lacuri,
Supărat, mă prăbușesc asupra stâncilor de mă scufund de tot.
Refren.