Ojalá [Romanian translation]

Eu am nevoie de dorință, nu de dorința de a câștiga

Și dacă vreodată îmi pierd teama de a pierde

Mă doare că am alergat atâta și tot n-am ajuns la timp

Și acum știu că și drumul e linia de sosire,

Au crescut în mine temeri pe care nu le-am alimentat niciodată

Și nu știu răspunsurile fiindcă nu am întrebat

Am simțit ca nimeni altcineva când mi-a fost bine

Și am plâns ca toată lumea când am pierdut ceva

Nimeni nu te învață să fii puternic, dar ești obligat s-o faci,

Nimeni niciodată n-a vrut să aibă încredere într-un om slab,

Nimeni nu te învață pașii într-o lume

Care te obligă zilnic să te ridici și să mergi,

În locul în care ai fost fericit te vei întoarce mereu,

Chiar dacă confunzi durerea cu fericirea,

Și deja nu mai ești tu însuți, dar te gândești la tine și asta te va ucide.

Și să sperăm că niciodată nu te vor îmbrățișa pentru ultima dată,

Sunt atâția cu care poți sta, dar nu cu care poți fi

Suntem doar drumuri care răsucesc

Mii de complexe libere pe care trebuie să le învingem

Și să sperăm că te acceptă de prima dată

Și înțeleg că toți merităm binele,

Că nu există o persoană care să nu merite să aibă,

Suntem circumstanțe care nu am ales să fim.

Încrederea n-a revenit cu timpul,

Și fructul vieții mele nu se bazează pe ce am

Și dacă toate momentele ar putea trece mai lent

În caz că te-ai îndoi să încerci

Și dacă am înțelege că toți suntem perfecți,

În ciuda petelor care vor să mânjească pânza

Totul e o sumă chiar dacă restul nu crede asta,

Ce sunt eu e una și ce arăt e cu totul altceva

Căci nu mă mai tem să pierd, ci să renunț,

Căci eu nu mai vreau să înving, ci să fiu convins

Căci cu mult înainte de a fi mulțumit trebuie să fiu cu mine, o să mă uit la frânghie și o să-i spun "continuu"

Nu-mi voi mai cere tot ce vreau să obțin

Și voi învăța să accept ce nu obțin niciodată

Că nu mă voi mai învinovăți, nu mă voi mai minți, nu voi mai eșua,

Nu-mi voi mai zice tardiv adevăruri de care am nevoie

Pentru că am investit timp în persoane care nici nu-și mai aduc aminte de mine,

Am lipit bucățile și apoi am distrus,

Nu m-am înțeles și am înțeles că așa va fi,

Nu am fost confuz, am fost epuizat de ce e mai rău din mine

M-am mutat la probleme și am vrut să fiu fericit acolo,

M-am tot învârtit ca să nu te îndepărtez din mijloc

I-am întrebat pe toți ca să mă pot defini,

Cum să-i spun unui râu să se oprească și să nu mai curgă?

Nimeni nu te învață să fii puternic, dar ești obligat s-o faci,

Nimeni niciodată n-a vrut să aibă încredere într-un om slab,

Nimeni nu te învață pașii într-o lume care te obligă zilnic să te ridici și să mergi,

În locul în care ai fost fericit te vei întoarce mereu,

Chiar dacă confunzi durerea cu fericirea,

Și deja nu mai ești tu însuți, dar te gândești la tine și asta te va ucide.

Și să sperăm că niciodată nu te vor îmbrățișa pentru ultima dată, sunt atâția cu care poți sta, dar nu cu care poți fi

Suntem doar drumuri care răsucesc mii de complexe libere pe care trebuie să le învingem

Și să sperăm că te acceptă de prima dată

Și înțeleg că toți merităm binele,

Că nu există o persoană care să nu merite să aibă,

Suntem circumstanțe care nu am ales să fim.