Din când în când mă surprind;
un pic te inventez, un pic te dărui ...
Din când în când pierd firul,
poate nu exiști!
Nu ai nume: cine te crezi , floare de nufăr?
Durezi o clipă...
Din când în când mă sperii,
iei totul și nu te opresc...
Iubire, care nu ai dat nimic lumii,
când va sosi privirea ta
va fi durerea unui crescendo
va fi ca și cum te-ai vedea înăuntru.
Iubire care nu ai dat nimic lumii,
când acești zori ai zilei vor exploda,
va fi sfârșitul fiecărei stele,
va fi ca și cum ar cădea pământul.
Din când în când mă suspendez ;
frunză în vânt, vin la tine...
Ești melodia cerească,
vei schimba totul pentru o clipă...
Iubire care nu ai dat nimic lumii,
când va veni vara,
va di durerea unui crescendo,
va fi ca și cum te-aș avea înăuntru..
Din când în când mă gândesc la tine,
imi muți toate granițele!
Iubire, cât de frumos să te dărui lumii...!
Iubire, ce frumos să te oferi lumii!
Când acești zori ai zilei vor exploda,
voi trăi în focul unei stele
pentru a părăsi, cu tine, pământul...