Obișnuiam să am o viață nesfârșită,
ca primăvara ce cuprinde câmpurile,
inima mea obișnuia să bată fără ezitare,
de parcă era foc în pieptul meu.
Când am simțit că mă îndrăgostesc de tine,
am inteles ce obosită sunt,
cât de rece, cât de liniștită,
ca un râu curgând spre mare.
Cuvintele tale sunt esența oricărei poezii,
cine se îndrăgostește de altcineva decât de tine, e nebun,
chipul tău e cea mai frumoasă dintre flori,
ochii tăi sunt ca un tărâm necunoscut.
REFREN:
Sprijină-ți capul pe pieptul meu, iubirea mea,
lasă-mi mâna să-ți hoinărească prin păr,
hai să plângem într-o zi, să râdem în altă zi,
precum niște copii neastâmpărați, îndrăgostiți...